Uluitoarea expunere a traseelor unor gânduri din „Viață privată”
„Vie Privée”, distribuit de Independența Film, ajunge în cinematografele din România pe 9 ianuarie
Întrucât am norocul de a-mi fi transformat visul adolescentin de a ajunge jurnalist într-o realitate despre care cred că îmbătrânește cât poate ea de frumos, sunt dublu privilegiat în calitate de spectator de film. Mi se facilitează urmărirea filmului și mi se pune la dispoziție un caiet de presă foarte bine conceput, scris și ilustrat, unde se găsesc și rezumate cuprinzătoare, precum acesta: „Prezentat în selecția oficială la Festivalul de la Cannes, «Vie Privée» este noul film regizat de Rebecca Zlotowski, cu Jodie Foster în rol principal. Actrița o interpretează pe Lilian Steiner, o psihanalistă de renume care, după moartea misterioasă a uneia dintre paciente, pornește într-o anchetă ce devine rapid o confruntare cu propriile limite, vinovății și adevăruri reprimate. Din distribuție fac parte și Daniel Auteuil, Virginie Efira și Mathieu Amalric, într-o poveste sofisticată care explorează fragilitatea unei vieți aparent bine așezate și tensiunea dintre ascultare, tăcere și proiecție. «Vie Privée» va fi lansat în cinematografele din România pe 9 ianuarie 2026, distribuit de Independența Film”.
Informațiile dobândite văzând filmul și citind despre el, trecute prin filtrul personal al unui proces intelectual de coroborare, devin gândurile mele. În funcție de timp, de starea emoțională și de capacitatea de a valorifica o ușurință a exprimării îndelung exersată, încerc să transpun aceste gânduri în scris. Transformarea gândurilor în ceva vizibil, cum e un text, reprezintă, cum tocmai am menționat, o experiență a cărei reușită depinde cardinal de mai mulți factori, subiectivi sau obiectivi. Dar să zicem că-mi iese. Filmul nu doar că m-a stimulat intelectual și emoțional, ci sunt în stare să și transmit asta. Furnizez și argumente, bazate pe gânduri. În viața mea privată și în forul meu lăuntric, mă bucur să pot face publice aceste gânduri, a căror expresie transcrisă poate fi parcursă prin darul cititului rândurilor și prin cel al cititului printre rânduri. Însă fie nu mă străduiesc suficient, fie există limite ale exprimării în scris pe care nu le depășesc, gândurile mele, traseele pe care le fac acestea în capul meu, nu pot fi redate fidel.
Găsesc că meritul principal al thriller-ului psihologic cu intrigă pseudo-hitchcockiană „Viață privată” creat de cineasta franceză Rebecca Zlotowski rezidă într-o captivantă abilitate de a ne face să vedem traseele unor gânduri. Arta cinematografică răzbește acolo unde nici cea mai avansată tehnică de imagistică medicală n-a putut ajunge: ne face să vedem gânduri cu ochiul liber. Această performanță se bazează pe fericita intersecție profesională a unei regizoare și scenariste, care gândește că „Jodie Foster captează inteligența în mișcare – puțini actori pot face vizibil traseul unui gând”, cu o actriță, care gândește că „îmi place să joc personaje la care gândirea interioară devine vizibilă. E aproape mai natural pentru mine să redau gândul decât emoția”.
M-a pus pe gânduri și accentul pus de protagonista filmului pe ceea ce consider că e un cuvânt-cheie al „Vieții private”: „Lilian Steiner e un personaj prins între rațiune și emoție - pentru mine nu e o luptă, ci un dans”. Cuvântul-cheie e dansul. În „Viață privată”, dansează imaginarul cu realul, terapeuta cu pacienta, americana cu limba franceză, femeia atrăgătoare ajunsă la maturitate cu fostul soț, mama de băiat cu băiatul ignorat, actrița cu haine din garderoba regizoarei, Jodie Foster cu Rebecca Zlotowski la prima lor întâlnire din Lumea Nouă, mari actori ca Daniel Auteuil și Mathieu Amalric cu și fără partenere, gândurile creatoarei despre ceea ce știm despre noi și ceea ce cred ceilalți că văd cu cele despre fragilitatea din spatele mitului femeii puternice, meseria celei care vindecă plecând urechea cu meseria celui care tămăduiește văzul, starea de veghe cu cea de sub hipnoză, viața privată cu privațiunile vieții.
Cadru din film cu Jodie Foster. Foto: VIE PRIVÉE ©George Lechaptois
„Viață privată” e o călătorie artistică de expresie feminină bazată pe dezvăluirea gândurilor, care capătă o formă intelectuală deosebit de sexy - trebuie doar să le poți vedea.




