Super-baba amatoare, umăr la umăr cu marele actor consacrat din „Agentul secret”
Filmul ajuns în Brazilia la popularitatea fotbalului intră pe 27 februarie în cinematografele de la noi
Filmul „Agentul secret” regizat de Kleber Mendonça Filho e un thriller politic lent și lung care nu e despre politică, ajuns la popularitatea aproape de neegalat a fotbalului din Brazilia fără să fie despre fotbal (jocul cu un mango nu se pune). „Agentul secret” al acestui film languros, dar nu leșinător de sentimental, nu e nici măcar denunțarea dictaturii militare din Brazilia anului 1977, redeșteptând privitorilor locali și de aiurea amintiri reale mai vechi sau mai recente. Ci un meteșug de artă cinematografică în stare să confere vibrație forfotei întâmplărilor, să înrămeze o succesiune de mărturii ale acelui ceva inefabil din care sunt peticite vremurile, incluzând performanțe actoricești unice.
Profesioniste - poate fi Wagner Moura mai bun decât în pielea lui Pablo Escobar, rol-cult din „Narcos” pentru care actorul slăbănog care și-a lăsat burtă s-a expus criticilor legate de pronunția în spaniola columbiană a unui vorbitor de portugheză din Brazilia? Spoiler: uite că poate!
Și amatoare - zic acum de episodica Dona Sebastiana, curgând natural în fruntea șuvoiului de personaje memorabile pe care te străduiești să le reții pe parcursul proiecției - n-o să-ți iasă, dar nu te scoate nimeni la tablă pentru asta, ce contează e starea pe care ți-o creează.
„Agentul secret” e un nou succes cinematografic (4 nominalizări la Oscar, 3 premii la Cannes, 2 Globuri de Aur) care le redă brazilienilor încrederea în sine, ceva mai important decât acțiunea filmului și contextul istoric în care a fost plasată. „În 2014, Brazilia a pierdut o semifinală în fața Germaniei, cu 7-1, chiar pe teren brazilian. «Asta a distrus încrederea de sine a brazilienilor», spune producătorul Teixeira. Țara a intrat într-o stare de depresie. Umilința provocată de fotbal a coincis cu o criză economică care a oprit ani de creștere și cu o criză politică ducând la demiterea președintelui Braziliei, Dilma Rousseff, în 2016. Deoarece sezonul Oscarurilor se suprapune cu Carnavalul, triumfurile cinematografice braziliene inspiră sărbători pline de strălucire în viața reală. Anul trecut, oamenii s-au costumat în statuete Oscar și în Fernanda Torres. (...) Carnavalul din acest an a prezentat o multitudine de Wagner Moura și chiar câțiva Kleber Mendonça Filho”, remarcă Michael Schulman în „The New Yorker”, într-un articol ce subliniază și exuberanța culturii online din Brazilia, datorită căreia mândria națională se răspândește în întreaga lume. Materialul îl citează pe Oliver Laxe, regizorul franco-galician al filmului „Sirāt”, spunând: „Dacă brazilienii ar trimite un pantof, toți ar vota pentru el”.
„Textura vremurilor” din „Agentul secret”
Datorită „Agentului secret”, Wagner Moura a ajuns statuie vie la Carnaval, onoare ce revine îndeobște marilor fotbaliști. La fel s-a întâmplat și cu regizorul. Cum nimeni nu cunoaște mai bine filmul decât cel care l-a făcut, iată un fragment dintr-un interviu acordat de Kleber Mendonça Filho și publicat în caietul de presă al filmului distribuit la noi de Independența Film: „Ce te-a făcut să plasezi acțiunea filmului în 1977? Cred că este primul an pe care mi-l amintesc cu adevărat, din mai multe motive. A existat o criză familială, o problemă de sănătate a mamei mele, ceea ce l-a determinat pe tânărul meu unchi, Ronaldo, să ne ia pe mine și pe fratele meu. Dintr-o dată, eram tot timpul la cinema. A fost un moment de filmare intensă și aplicată, din motive pe care le-am aflat abia ani mai târziu. Filmele din acel moment m-au ajutat să-mi stabilesc o amintire a anului 1977. Dacă aș fi făcut un film despre 1877, ar fi fost un proces de cercetare foarte diferit. Dar îmi amintesc mirosurile anului 1977, îmi amintesc textura vremii, cum se simțea Brazilia. Au trecut 50 de ani, așa că multe s-au schimbat, dar, în mod ironic, în ultimii 10 ani, simt că ne-am întors în timp în ceea ce privește modul în care se comportă societatea. Am observat asta în Brazilia și se întâmplă acum în SUA, un anumit teatru al absurdului. Se pare că se face dreptate, dar dreptatea se înfăptuiește ca într-o reprezentație teatrală și este un lucru cu adevărat înfricoșător. Oamenii se comportă teatral pentru că ar trebui să joace roluri, pentru că cineva le-a spus că trebuie. Situația este mai bună acum în Brazilia, dar din 2016 până în 2022, lucrurile au fost ciudate. M-am trezit într-un fel sub lumina reflectoarelor ca regizor, având microfoane și fiind nevoit să răspund la întrebări. Cum te-ai gândit la Agentul Secret în raport cu alte filme care au tratat politica vremii, în special moștenirea dictaturii militare, care a durat din 1964 până în 1985? De fiecare dată când le spuneam oamenilor că acțiunea filmului va fi plasată în 1977, primul cuvânt care îmi ieșea era „dictatură”. Ceea ce este în regulă, dar în cinematografia braziliană, și în cinematografia argentiniană, există un subgen al filmului despre dictatură. Provocarea a fost să facem un film despre logica acelor vremuri fără a bifa toate căsuțele filmului despre dictatură. Nu sunt împotriva acelor filme. De fapt, tocmai am avut un film foarte puternic și frumos în cinematografia braziliană, I’m Still Here, de Walter Salles, care a făcut minuni pentru mulți tineri care nici măcar nu erau conștienți de acel moment din istorie. Dar cu acest film, este vorba foarte mult despre atmosferă, despre fum. Sunt interesat de logica lucrurilor - logica Braziliei sau logica de a fi îndrăgostit de filme. Aici am vrut să surprind logica perioadei”.
Super-baba și personajele favorite all-time
„Agentul secret” te face să te gândești intens în timpul filmului și după. Mie mi-a provocat același proces intelectual o cronică din „The Spectator”, în subtitlul căreia Deborah Ross afirmă: „Tânia Maria joacă personajul meu favorit din toate timpurile”. Jurnalista precizează despre super-baba ilegalistă care fumează de 60 de ani ca un șarpe, interpretată de o țesătoare ce mai făcuse doar figurație în film: „îți dorești ca toate femeile mai în vârstă să fie portretizate pe ecran în acest fel”. În „The New York Times”, actrița în vârstă de 79 de ani e elogiată astfel de către criticul Ana Ionova: „Acum, Tânia Maria, așa cum este cunoscută în general, provoacă o mare agitație cinematografică în țară și în străinătate cu o performanță impresionantă în cel mai recent film brazilian de succes, „Agentul secret”. Cu un timp modest, dar captivant, de 11 minute pe ecran, Tânia Maria a fost lăudată de criticii de film internaționali, a apărut în titlurile ziarelor și a acumulat peste 100.000 de urmăritori pe rețelele de socializare în doar câteva luni. Iar filmul care a catapultat-o spre faimă peste noapte a câștigat patru nominalizări la Oscar. Tânia Maria atribuie frenezia autenticității sale într-un rol nu departe de personajul ei din viața reală. „Cred că este datorită simplității mele”, a spus ea într-un interviu acordat luna aceasta, între dublele pentru următorul ei film. „Eu sunt acea persoană. Eu sunt doamna Sebastiana”.
„Dona Sebastiana” a fost remarcată și de Richard Brody, reputatul cronicar de la „The New Yorker”, publicație la care mi-am făcut abonament ca să vă pot relata în cunoștință de cauză în Publicistul.substack.com, la care v-aș fi recunoscător dacă v-ați abona (costă, ca orice pe lumea asta, dar e și la liber). „Unii dintre cei mai realizați actori din domeniu se numără printre nominalizații la Oscar din acest an la categoriile de actorie, dar, în filmele pentru care au fost nominalizați, mulți dintre ei au alături actori care au puțină sau deloc pregătire și nu au jucat niciodată (sau aproape niciodată) în filme. În „Marty Supreme”, lui Timothée Chalamet i se alătură nou-veniți precum antreprenorul vedetelor din reality show-uri Kevin O’Leary, rapperul Tyler Okonma (alias Tyler, Creatorul) și scriitorul Pico Iyer. „O luptă după alta” îl pune pe Leonardo DiCaprio alături de muzicianul și profesorul Paul Grimstad. În „Sinners”, Michael B. Jordan joacă alături de muzicianul Miles Caton. „Agentul secret” îl are în distribuție pe Wagner Moura, cu mai multe secvențe importante alături de Tânia Maria, o croitoreasă și țesătoare de covoare cu experiență îndelungată. Deși niciunul dintre acești actori neprofesioniști nu este nominalizat pentru rolurile secundare, aceste filme sunt patru dintre cele cinci nominalizate la noua categorie a premiilor Oscar din acest an, „Realizări în Distribuție”. „Regizorii pot face din filme ceea ce sunt, dar actorii sunt ceea ce văd spectatorii, iar aceste filme, cu distribuția lor formată din neprofesioniști, oferă arome de interpretare care diferă drastic de ceea ce se poate obține cu o distribuție uniformă de profesioniști calificați”, a precizat Brody.
Personajul favorit din toate timpurile? Iată ceva cu adevărat demn de a te pune pe gânduri. Am revizitat pe loc colecția de personaje depozitate în cotloanele sufletului meu: Vagabondul din filmele lui Charlie Chaplin; Stan și Bran; Bojack Horseman din serialul omonim, cel mai bun produs Netflix; ursul din animația „Eat at Joe’s” regizată de Tex Avery; Iancu Pampon (Victor Rebengiuc), fost militar, un avid jucător de cărți din „De ce trag clopotele, Mitică?”; Iacob Onisia (Dorel Vișan), un miner acuzat pe nedrept că ar fi furat aur și mutat disciplinar la mina Câinele din „Iacob”; Ilona (Anna Széles), fiica groparului Vidor; Nineta (Tora Vasilescu), bibliotecară, amanta șefului de cadre și apoi a lui Victor din „Cel mai iubit dintre pământeni”.
Uitați-vă la Tânia Maria și alegeți și voi personajele favorite din toate filmele pe care le-ați văzut. Nu mi le spuneți, căci nu-mi transform scrierile în momeală pentru audiență, deși m-aș bucura să dezmorțiți un pic comentariile de la această postare, ca să vă pot cunoaște opțiunile. Pot fi oricare, chiar și pentru Sclava Isaura, care apare într-un cadru la începutul filmului „Agentul secret”. Tot ce zic e că veți solicita cel puțin un loc în galeria asta când veți vedea „Agentul secret”. E un film foarte bun. Dar ce zic eu film foarte bun? E filmul străin al anului înainte să și consfințească asta Premiile Oscar.