Echipa Recorder vs. echipa secăturilor de presă

Un meci câștigat de Recorder la zero, prin autogolurile contrajurnaliștilor care fac o presă de targă

În presa română, există echipa Recorder, care înregistează fidel și obiectiv convulsiile societale, dar există și o tabără adversă, ce redă stridența propriilor bâiguieli jurnalistice.

Recorder e mijlocul de informare privat, nativ digital, bazat pe videojurnalism și format din valoroși reporteri de investigații cu reputație impecabilă, care au făcut parte din insulițe de elită ale presei tradiționale post-decembriste. Recorder s-a impus în conștiința celor care consumă presă independentă prin respectarea principiilor fondatoare - jurnalism onest, făcut cu pasiune și pus în serviciul public - care și-au găsit expresia în producerea de documentare cu impact fără precedent în societatea românească. E un model de finanțare publică transparentă și cea mai concludentă demonstrație că se poate face presă de înaltă calitate în aceste vremuri defavorabile jurnalismului. În plus, cei de la Recorder au și franchețea de a admite că nu sunt perfecți.

După cum există și un mijloc de presă al secăturilor. Se sperie gândul de acest gen de jurnalism făcut prost și ticălos, pe banii unui om de afaceri condamnat la închisoare cu suspendare, într-un caz de corupție și, ăăă, de justiție.

În vestiarul fetid al acestei formații contrajurnaliste, băltește o selecționată formată din ce are presa română mai hidos, capabilă să joace doar slab, neregulamentar și la intimidare. Aici se practică o presă de preluare a subiectului, chit că pseudojurnaliștilor le ies numai stopuri cu tribuna înțesată de VIP-uri corupte, un jurnalism de targă, scoasă la înaintare pentru a-i salva pe niște beneficiari penali. Ei nu știu jocul pe bune, fiind un lot de paraziți cățărați pe spinarea altora. Azi sunt rezerve utile pentru forțele răului pe gazonul dezbaterilor naționale, dar au fost în mod fraudulos titulari de presă pe vremea în care publicul cunoscător se uita în altă parte. În cantonamentul acestei grupări de martori ai impostorului politic -escu care și-au tot schimbat cluburile și sponsorii până au dat de un -eanu, fojgăie dăunătorii de presă. Au și vedete, toate trecute pe la antenele unei fabrici de presă malonestă: un zero barat având o faimă ziaristică asociată sărmăluțelor, care învelește inabil în varză nesărată carnea tocată de alții; un imitator palid al unui veritabil purtător de bretele din marele jurnalism, mim provenit din Caracalul unde s-a răsturnat căruța cu netalentați, deghizați în oameni de presă, cu care ultima dată au avut ceva în comun când au împărțit-o de la subsuoară (e inclus aici alt caracalean ajuns star de tomberonoviziune, cel care a avut probleme majore și cu minore); un istoric al clipei irosite, maestru incoerent al găinăriilor de presă care încă nasc pui vii fără cioc, fără aripi, doar târtița fiind de ei; juniori anonimi ca boții care le răspândesc subproducțiile de presă, executanți zeloși ai unor ordine necinstite.

Am făcut o analogie cu fotbalul, întrucât, după ce Recorder a publicat documentarul „Justiție capturată”, contrajurnalismul a contraatacat, într-un meci în care și-a dat numai autogoluri. Și-a dat cu stângul în dreptul titrând o minciună cât panoul stradal pe care a fost difuzată această speculație validată doar prin publicare: „Scenă regizată din timpul conferinței Curții de Apel București. Publicația Recorder era înțeleasă cu judecătoarea Raluca Moroșanu și a filmat-o înainte de a întrerupe conferința de presă”. S-a plasat într-un ofsaid vizibil și de la peluza așa-zis suveranistă, cu o concluzie suptă din deget, descalificantă: „documentarul Recorder vorbește despre o «Justiție capturată», numai că întreaga rețea de ONG-uri pusă în slujba Uniunii Salvați România (USR) apasă pedala de accelerație pentru a pune, de fapt, «mâna» pe Justiția din România”

În dreptul secăturilor de presă, pe tabela de marcaj rămâne un mare zero, fiindcă nu poți înscrie jucând mârșav, simulând, cu intrări de cartonaș roșu, centrări din aut și hențuri în propriul careu. VAR de capul lor, le iese stângăcia din șorturi, se împiedică singuri în alergare - ca un personaj din „Cel mai iubit dintre pământeni” - de organul lor de presă. Au trucat jurnalismul, umplându-l de minciuni sfruntate și de speculații fanteziste, sărind la cap cu cotul și stând cu bolduri în jambiere ca să-și înțepe adversarii când e arbitrul cu spatele. N-ar fi buni nici să numere cornerele, după ce au fost instruiți să socotească greșit numărul manifestanților din Piața Victoriei, pe care îi fotografiază de la distanță și doar când majoritatea a plecat, ca să pară mai puțini. O schemă de joc testată anterior de operatorii unei televiziuni ce emite cu purici pesedisto-auriști. Mai știți cameramanii care stăteau cu spatele la cozile votanților din diaspora pe timpul unei finale prezidențiale, ca să nu filmeze haosul provocat de corlățeni, meleșcani și alți ponți? În treacăt fie spus, ce face omul, hop, și maimuța: acea gaură neagră a minții impropriu considerată televiziune cu numele unei țări în titlu a produs și ea un documentar, în replică. Scor: Justiție capturată - Cum a fost acaparată România de rețeaua lui Soros 4,6 milioane - 6,5 mii.

Jurnaliștii de la Recorder nu pot fi priponiți, struniți și nici călăriți.

În timp ce oglindesc justiția, ei fac dreptate presei independente, însăși menirii unei publicații nealiniate de a fi și de a emite. În schimb, simbriașii contrajurnalismului deformează grav ideea de reflexie, chițăind într-o cameră a oglinzilor ca în bâlciurile de odinioară, în care iluziile optice distorsionau realitatea.

Secăturile de presă sunt niște „hack writers” ai timpurilor noastre. Așa li se spunea în Anglia secolului XVIII celor plătiți să scrie, la comandă, texte de calitate scăzută, în grabă, cu un termen-limită scurt. În presa de atunci, un „hack writer” era un mercenar, un condei de închiriat, exprimând opiniile politice ale clientului său. „Hack” era prescurtarea de la „hackney”, termen ce desemna un cal ușor de călărit, disponibil pentru închiriere. Asta explică de ce secăturile de presă lasă doar balegă în urma lor.