„Cover-Up”, apel la obsesie

Documentarul Netflix dedicat lui Seymour Hersh oglindește fixația unui temut jurnalist de investigații pentru binele public

Documentarul „Cover-Up”, intrat pe Netflix la sfârșitul lui 2025 și tradus în România „Mușamalizare”, se axează pe munca de o jumătate de veac a reporterului de investigații Seymour Hersh, activ și azi, la 88 de ani. Și a fost nevoie de aproape un sfert de secol ca jurnalistul să accepte să devină subiectul acestui film regizat de Laura Poitras și Mark Obenhaus. „Mușamalizare” ilustrează cu interviuri, însemnări meticuloase, documente secrete și imagini rare activitatea unui jurnalist american arțăgos, care le spune pe șleau realizatorilor „n-am încredere nici în voi!”.

Dezvăluirile lui Seymour Hersh vă vor zgudui ca pe mine, chiar dacă nu vă ocupați cu scormonirea perseverentă a adevărului într-un mediu ostil - ziaristul menționează cea mai bună definiție a jurnalismului de investigații pe care eu am auzit-o vreodată, practic, un reproș pe care i l-a făcut mama lui: „mereu te duci unde nu te vor”.

„Cover-Up” aduce în atenția publicului mizeria de sub mușama. Informații pe care guvernul nu vrea să le știți.

Dar nu e treaba unui cronicar să le dea mură-n gură cititorilor. Ca să vă ispitesc să vă donați două ore din aceste duminici care au început înaintea Crăciunului și vor ține până, hăt, după Revelion, nu voi povesti pe larg documentarul. Ci doar vă voi recomanda să urmăriți ce a făcut și încă mai face (are și pagină de Substack) jurnalistul acum aproape nonagenar pentru a afla adevărul despre Vietnam, Watergate, Abu Ghraib, Gaza. Treceți apoi toate astea prin filtrul gândirii voastre critice. Simțiți-vă liberi să puneți totul sub semnul îndoielii. Contextualizați. Faceți comparații în gând. Căutați în arhive, din mai multe surse în care aveți încredere, aceste subiecte dezvăluite de un riguros și încăpățânat arheolog al prezentului, pentru a avea dimensiunea impactului social al apariției acestora în spațiul public. Întrebați-vă în permanență ce vrea să acopere puterea cu o mușama care nu devine transparentă dacă niște oameni mânați de tenacitate și curiozitate, ca Sy Hersh, nu-și suflecă mânecile.

Sigur, nu toate acțiunile guvernului sunt mușamalizate și nu toate ascund crime de război, spionaj, tortură. La fel de sigur, nu doar guvernul ar prefera ca anumite adevăruri să rămână ascunse. Și în familie sunt mușamalizate fapte - tatăl lui Sy Hersh nu i-a vorbit niciodată de suferințele îndurate de un evreu lituanian până când a ajuns în America, unde a deschis o spălătorie de mașini, iar mama lui n-a vrut să se afle câte prăjiturele face și câte cumpără, de fapt. Din această familie provine jurnalistul căruia i-a mulțumit unul dintre cei doi ziariști de la „Washington Post” care au cercetat ce s-a întâmplat la Watergate până când a demisionat președintele SUA și chiar după aceea.

Seymour Hersh a învățat să gândească din cărțile citite; să-și facă surse la Pentagon vorbind despre fotbal cu tinerii ofițeri în loc să meargă la prânz; să-și ia mereu notițe inteligibile doar pentru el; să se împrumute când nu e angajat ca să poată zbura spre un subiect; să nu publice până când nu e sigur că nu e victima unei farse; să facă știri după alte știri, căci ziarele se fac din ziare; să poarte aceleași haine mai multe zile; să nu mai plângă într-o cabină telefonică atunci când se gândește că are un copil mic precum cei aruncați în baionete; să facă o meserie în care ajungi să titrezi „Ziua în care a murit umanitatea”.

Însă ceea ce contează poate cel mai mult în cariera unui jurnalist de investigații este deprinderea de a fi obsedat de căutarea adevărului. Dacă un adevăr nu e vizibil, trebuie că cineva l-a ascuns. Pentru păstrarea echilibrului pe această lume, e nevoie de altcineva care să dezvăluie ce s-a întâmplat.

„Hersh este un tip dur și interesant, iar acest film, prin faptul că îi acordă recunoașterea cuvenită și abordează eșecurile sale, nu povestește doar despre un individ, ci și despre jurnalism”, constată Manohla Dargis în cronica despre „Cover-Up” din „The New York Times”. Ziar pe care Seymour Hersh l-a slujit până în momentul în care a început să investigheze marile corporații, dar, ce să vezi?, și publicația aceasta era o mare corporație, așa că Sy a plecat și, conștientizând limitele jurnalismului, și-a mutat dezvăluirile în cărți.

Fixația lui Seymour Hersh e un apel să fim, la rândul nostru, obsedați de interesul public și de transformarea invizibilului în vizibil.